THINKING OUTSIDE THE BOX: 17 silabe repartizate pe 3 versuri astfel: 5, 7, 5!

HAIKU este un gen de poezie cu formă fixă, tradiţional japoneză, alcătuită din 17 silabe repartizate pe 3 versuri astfel: 5, 7, 5 ( sa nu uitam ca limba japoneză este o limbă silabică).

Poezia de tip HAIKU provine din poezia HAIKAI, un sir mai lung de versuri, care continea “un vers de inceput”, HOKKU, o veriga de legatura cu restul poeziei in sine. Pentru ca HOKKU era cea care introducea versurile poeziei propriu-zise, multi poeti au inceput sa compuna doar HOKKU, renuntand la versurile urmatoare. Abia in anii 1890, poetul Masaoka Shiki o impune ca poezie de sine-statatoare, poem complet si independent, sub termenul de HAIKU. Atunci incepe istoria ei.

Poezia HAIKU trebuie să conţină cel puţin o imagine sau un cuvânt care să exprime anotimpul ( kigo ) în care a fost scrisa, iar subiectele se referă in general la natură, plante, flori. In limba japoneza, toate sunetele care formeaza alfabetul au aceeaşi lungime si de aceea toate poemele HAIKU sunt la fel de lungi, pastrând un ritm impus din timpuri străvechi.

Cel mai cunoscut autor de HAIKU ( haijin ) este Matsuo Bashō, cel care a impus poezia HAIKU clasica prin cartea sa “Drumul îngust spre îndepărtatul nord”. El s-a născut in Japonia, in oraşul Ueno din prefectura Mie, oras unde are loc anual un popular festival de HAIKU. Una dintre poeziile sale cele mai cunoscute este:

” Furu ike ya / kawazu tobikomu / mizu no oto ( balta cea veche — sunetul unei broaşte / sarind în apă ) “.

HAIKU este considerata astazi ca fiind cel mai popular tip de poezie din Japonia ( se apreciaza ca ar exista cam 10 milioane de autori de HAIKU, cei mai multi amatori ), dar s-a raspandit si in afara granitelor ei. Cei mai cunoscuti creatori straini de HAIKU sunt Imagistii, care s-au impus incepand cu anul 1905. Haijinii moderni incearca să elimine limitarile si regulile poeziei clasice lasând liberă imaginaţia artistului, care se concentrează mai ales asupra conţinutului si nu a numărului de silabe. Punctul forte al poeziei HAIKU este că exprimă atât de multe idei prin atât de puţine cuvinte.

Unul dintre cei mai faimosi haijini moderni ai Japoniei este Banya Natsuishi. El încearcă să îmbine poemele HAIKU cu imaginile vizuale abstracte. Se poate spune că poemele HAIKU exprimă sentimentele poetice ale scriitorului într-o formă concisă, scurtă, care stimulează imaginaţia cititorului, descriindu-i scene pe care se poate să nu le fi văzut niciodată; sau ca poezia HAIKU este un instantaneu al realităţii, înrudit cu fotografia.

Primul Simpozion Contemporan Internaţional de HAIKU a avut loc la Tokyio pe 11 iulie 1999, fiind patronat de Asociaţia de HAIKU Modern, una dintre cele mai importante organizaţii de profil din Japonia. La sfarsitul lucrarilor a fost dat publicităţii “Manifestul HAIKU din Tokyio – 1999″ cu scopul de a reorganiza regulile tradiţionale ale poeziei HAIKU, pentru ca aceasta să poată fi adaptata la cultura fiecărui popor. Manifestul a fost expus in sapte puncte, dintre care: cuvintele sezonale pot fi înlocuite prin “cuvinte-cheie”, cuvinte cu caracter universal precum mare, copaci, viitor, foc, apă, neavand legătură specifica cu vreun anotimp; criteriul esenţial pentru compunerea unei poezii HAIKU va fi “originalitatea”; se vor folosi ritmul şi sunetele carcteristice fiecărei limbi, o poezie HAIKU putand avea o structură de 3 sau 4 versuri, de câte 4, 6 sau 8 silabe; o importanţă deosebită o vor avea asa-zisele “cuvinte penetrante”.

Categoriile estetice ale poeziei HAIKU sunt:

1. Aware ( stare emoţională intensă, mai ales de bucurie, optimism, frumuseţe armonioasă )
2. Fueki ( eternul, ceea ce este constant, dimensiunea atemporală a artei, a naturii )
3. Ryuko ( efemerul, ceea ce este vremelnic, dimensiunea trecătoare a naturii )
4. Mei ( frumuseţe a naturii, a inteligenţei umane )
5. Mono No Aware ( patos al lucrurilor )
6. Mushin ( negativitate, lipsă de spirit, conotatii din filozofia Zen, nimicnicie )
7. Sabi ( tristeţe a singurătăţii, a declinului, a sărăciei acceptate, a timpului atotdistrugător )
8. Wabi ( frumuseţe austeră, melancolie, dezolare )
9. Yugen ( misterul singurătăţii, al însingurării )
10. Karumi ( simplitate adâncă a formei literare, eleganţă, naturaleţe )