miercuri, 24 decembrie 2008

Fam-Zidaru

Azi, în Ajunul Crăciunului, îmi aduc aminte de primul colind învățat în copilărie “Bună dimineața la Moș Ajun!”.
Mama, înainte să plec la colindat, scotea o pernă din fața ei, punea două nuci în colțuri și lega o sfoară făcând astfel o traistă demnă de un mare colindător! La început nu prea știam eu tot colindul, dar ultimele cuvinte tot le ziceam… ca un ecou!… după cei mari! Colindam aproape tot satul și spre deosebire de acum, toata lumea era bucuroasă să ne primească! Covrigii, nucile și merele curgeau valuri, valuri… iar unde primeam bomboane mergeam de două ori, schimbând în stradă hainele între noi, crezând în mintea noastră de copii că păcăleam gazda! Cum s-o păcălim când noi toți aveam măseaua umflată de bomboana abia primită!

Bună dimineața la Moș Ajun!
Am venit și noi o dată
La mulți ani cu sănătate
Maica Domnului să ne ajute
La covrigi și nuci mai multe
Bună dimineața la Moș Ajun!

Spre surprinderea mea, anul acesta, am primit un grup de colindători, mare, cam 10-15 copii, pe care nu-i cunoșteam, în ochii cărora am văzut bucuria colindătorului care face gazdei o urare. După colindul zis nu păreau a fi localnici! Poate că fiind orășeni, acum descopereau bucuria colindului…

“Astăzi chiar de m-aș întoarce
A-nțelege n-o mai pot...”
Unde ești copilărie… cu candoarea ta cu tot?

Doresc cititorilor blogului meu Crăciun fericit!
Să ne dea Dumnezeu ce crede El că e mai bine pentru fiecare!
La mulți ani!

1 comentarii:

Sa.Ai.O.Nara spunea...

YEY! CRACIUN FERICIIIIT!

Faceți căutări pe acest blog

About Me

Blog Archive

Ce citesc

Ce ascult

Ultimul film văzut

Ultimul film văzut
Film de nota 7!

ISP - date tehnice

Locul meu

Locul meu