POEZIE... ceva la care să gândeşti!

DE VORBĂ CU UN PRIETEN

Cuprins de-al gândurilor fără număr sir,
Un om privea spre cerul înstelat.
De atâta frumusețe amuțit,
Se-nchipuia cu TIMPUL stand la sfat.

Bătrâne TIMP, Atoateștiutor,
Ce pot sa fac acum cu viața mea?
Caci multe am, si multe eu cunosc,
Dar de nimic nu știu mă bucura?
Averi, renume, strălucire şi putere -
Cu toate-am fost pe acest pământ ursit.
Şi totuși… sufletul meu cere, cere,
Un “nu știu ce”- nemulțumit şi pustiit…
- Privind în urma ta băiete,
La tot ce ai realizat,
Exista o clipă, sau vre-o dată poate,
Când inima ţi-a tresăltat?
Revezi şi-ncearcă acum în minte
Încet, să retrăiești momentul;
Ființa ce a amorțit în tine,
TREZEŞTE-O! REDĂ-I SENTIMENTUL!

- Bun sfat, bătrâne! Să fac încercarea:
DA! privește!...  MAAREA…
Nisipul cald, picioarele-mi răsfață,
Iar pescărușul care orizontul îl străbate,
Parca îmi strigă: viața, eu sunt viața!
Şi soarele surâde binevoitor peste întinderea de ape,
Peste pământul care-l calc încrezător.
Sunt fericit alături de făptura care
Mă învăluie cu un surâs fermecător!

Ah, minunate clipe ce cu magie sunteți încărcate,
Din plin treziți în mine
Sentimente şi trăiri de mult uitate…
E FERICIRE? E IUBIRE, POATE?
Un val de mulțumire mă inundă:
A dispărut problema care mă frământă!
E de ajuns atent ca să privesc în jur,
Şi întreaga lume prinde alt contur.
Principiul după care trăim în Univers:
IUBIREA NE DĂ VIAŢĂ, ŞI E SINGURUL EI SENS.

Iar tot ceea ce eu trăiesc în paralel
Mă definește-n faţa lumii într-un anume fel.
Dar, una peste alta, şi toate la un loc,
Dau vieții importanţă prin rolul care-l joc.
Averi, renume, strălucire şi putere
Sunt de folos doar când, inima ta cere
Să-mparți la bine şi la greu,
Cu cineva avutul tău.

- PRIETENE, DECI NU UITA: IUBIREA ESTE CALEA TA!

                                                     Zidaru Nicoleta Vasilica-Sorina 
                                                              Cornu, 26 martie 2008