A 8-a zi, La vallée de la Loire

În a 8-a zi a călătoriei noastre am mers pe Valea Loarei.
Valea Loarei desemnează partea situată între localităţile Sully-sur-Loire şi Saint-Florent-le-Vieil. Valea Loarei constituie un loc excepţional datorită diversităţii biologice, dar şi pentru bogăţia istorică şi culturală. Am părăsit Parisul cu noaptea-n cap și ne-am îndreptat spre Château de Blois.
Castelul Blois este situat pe malul de nord-est al fluviului în oraşul Blois din Départementul Loir-et-Cherist. Între anii 1498 - 1589, el a fost rezidenţa nobililor din casa monarhiilor de Valois şi Orléans. În secolul X contele de Blois va fi arestat şi închis în unul din turnurile castelului. Ultimul conte de Blois a vândut la sfârşitul secolului XIV castelul casei de Valois care devin ulterior monarhi.
 

Următorul nostru popas a fost Château de Chenonceau!

Castelul Chenonceau este situat în apropierea satului Chenonceaux din departamentul Indre-et-Loire. Chenonceau este unul dintre cele mai celebre şi admirate castele de pe Valea Loarei.

DESPRE…
Castelul a fost construit pe locul unei mori fortificate de pe râul Cher, prima menţiune scrisă despre acesta datând din secolul XI. A fost supranumit castelul femeilor, faimă datorată personajelor istorice feminine care şi-au lăsat amprenta asupra lui. Cele şase femei care au stăpânit castelul sunt :

• În 1513, Thomas Bohier şi soţia sa Catherine Briçonnet îl renovează în stil italian renascentist.
• Henric al II-lea al Franţei, soţul Caterinei de Medici, îl face cadou celebrei sale amante Diane de Poitiers, în 1547.
• La moartea Caterinei şi a fiului său, văduva sa Louise de Lorraine-Vandémont (ultima regina din casa de Valois) înveşmântează Chenonceau în negru până la moartea sa.
• În secolul XVIII proprietara sa este Madame Dupin, strămoş al faimoasei George Sand (1804-1876), care reînvie fastuoasele zile de glorie de acum două secole prin deschiderea unor celebre saloane artistice la care vor participa personalităţi marcante ale vremii.
• Începând cu 1864, Madame Pelouze restaurează clădirea, iar în 1972 familia de Menier deschide un Muzeu de ceară.

Pentru a ajunge la intrarea în castel se parcurge o alee de platani. La intrare, doi sfincşi deschid drumul peste un pod basculant care traversează râul Cher şi conduce spre terasa înconjurată de şanţuri. În stânga castelului, se află parcul Dianei de Poitiers, străjuit de imobilul administraţiei. În dreapta, desfăşurată simetric, este grădina magnifică a Caterinei de Medicis.

  

În parcul din fața castelului, în partea dreaptă se află și Musée de Cires (Muzeul Figurilor de Ceară) pe care, din păcate nu l-am vizitat, trebuia să cumpărăm biletul la intrare separat… Am citit că aici sunt 15 scene ce evocă istoria castelului şi principalele sale personaje!
Alte două lucruri interesante, cel puțin pentru mine, sunt: unu, în fiecare încăpere importantă a castelului am văzut flori și aranjamente florale proaspete, doi, în acest castel într-una dintre dintre galerii se află o pictură care poartă semnătura pictorului român Viorel Mărginean! Menționez că în această galerie sunt expuse lucrări (recente) din diferite colțuri ale lumii!


     

Aici s-a încheiat excursia noastră pe valea Loarei!… dar ziua nu este încheiată! Revenind în Paris am dat o fugă în Cartierul Latin să facem mici cumpărături pentru cei dragi și să luăm cina, așa ca de ultima seară în Paris! 
 
Au revoir Paris! Non, Je ne regrette rien…