Se spune că Bill Gates a ţinut un discurs la un liceu despre cele 11 lucruri pe care elevii nu le-au învăţat şi nu le vor învăţa la şcoală. El a scos in evidenţă faptul că sentimentul de automulţumire şi învăţăturile "corecte" din punctul de vedere al politicilor educaţionale, au creat o generaţie de copii care nu au deloc noţiunea de realitate şi despre felul în care realitatea aceasta i-a destinat eşecului în lumea reală.
Regula nr. 1: Viaţa nu e dreaptă - obişnuieşte-te cu ideea!
Regula nr. 2: Lumii prea puţin îi pasă de stima ta de sine. Lumea se aşteaptă să realizezi ceva ÎNAINTE de a fi mulţumit de tine însuţi.
![]()
Regula nr. 3: Nu vei câştiga 60.000$ pe an de îndată ce părăseşti băncile şcolii. Nu vei fi vicepreşedintele vreunei companii cu telefon în maşină decât atunci când vei fi muncit pentru acestea.
Regula nr. 4: Crezi că profesorul tău e sever, stai să vezi când o sa ai un şef!
Regula nr. 5: A lucra într-un fast-food nu este ceva sub demnitatea ta. Bunicii tăi aveau o altă denumire pentru asta: o numeau şansă.
Regula nr. 6: Dacă o dai în bară, nu e vina părinţilor tăi, aşa că nu te mai smiorcăi în legătură cu greşelile tale, ci învaţă din ele.
Regula nr. 7: Înainte de a te fi născut, părinţii tăi nu erau atât de plicticoşi ca acum. Au ajuns aşa din cauză că trebuie să-ţi plătească cheltuielile, să-ţi spele hainele şi să te asculte pe tine spunându-le cât de grozav te crezi. Aşa că înainte de a te porni să salvezi jungla de paraziţii generaţiei părinţilor tăi, încearcă să-ţi despaduchezi propriul dulap.
Regula nr. 8: Poate că şcoala ta a scăpat de învingători şi învinşi, însă viaţa NU. În unele şcoli au abolit corigenţele şi elevul poate încerca de câte ori vrea el să dea răspunsul corect la o întrebare. Asta nu seamănă, deloc, cu NIMIC din viaţa reală.
Regula nr. 9: Viaţa nu se împarte în semestre. Nu ai verile libere şi pe foarte puţini angajatori îi interesează să te ajute să "te regăseşti". Faci asta în timpul liber.Regula nr. 10: Ce vezi la televizor NU e viaţa reală. În viaţa reală oamenii chiar trebuie să mai plece din cafenele şi să meargă la serviciu.
Regula nr. 11: Fiţi amabili cu tocilarii. Există şansa ca in viitor să lucraţi pentru vreunul dintre ei.

Există aplicaţii care folosesc algoritmi bine stabiliţi pentru a detecta şi a repara diverse probleme, de care eşti sau nu conştient. După principiul "paza bună trece primejdia rea", prevenirea este cea mai bună tactică când vine vorba de buna funcţionare a sistemului.
![06-1-scan-options[1] 06-1-scan-options[1]](http://lh6.ggpht.com/_QXY_gfNKlac/S815kVcX01I/AAAAAAAAMjw/5z02prcZv8Q/06-1-scan-options%5B1%5D%5B9%5D.jpg?imgmax=800)

Peste 80% dintre români şi-au aruncat, în anul 2008, 2% din venituri pe fereastră. Procentajul pe 2009 nu este încă socotit de Ministerul Finanţelor, dar probabil că nu este foarte diferit. Nu este o figură de stil, ci realitatea seacă comunicată de Fisc unei coaliţii de ONG-uri care se străduie de ani buni să convingă românii să doneze aceste sume în loc să le lase în gestiunea statului. Românii se lasă greu convinşi. Pentru memorie, o lege veche de câţiva ani permite redirecţionarea a 2% din veniturile totale - fie salariale, fie de altă natură – către orice fundaţie sau asociaţie legal înfiinţată. Gestul nu costă nimic în plus contribuabilul (cu excepţia a 5 minute pentru completarea unui formular), iar banii sunt luaţi din sumele care altfel ajung la bugetul general al statului. În cazul unui accident în trafic, de pildă, ajungi să depinzi foarte rapid de SMURD - unii din beneficiarii principali ai campaniei de 2%. Tot de cei 2% depind oamenii din organizaţiile care se ocupă de copiii instituţionalizaţi sau cei cu dizabilităţi. Însă ei nu urlă pe toate canalele, nu se despart de Botezatu şi nici nu îşi pun poalele în cap, pentru a fi în atenţia publicului. Îşi duc cu demnitate misiunea mai departe, într-o tăcere care ar trebui să ne cutremure. Noi, ceilalţi, în general ne lamentăm. Statul prost gestionar, statul care risipeşte în mod frustrant banii contribuabilului, cumpărând perdele supraevaluate, jipane pentru demnitari, un site de juma’ de miliard de euro sau un drum de aproape 5 miliarde de euro bucata. Prin contrast, contribuabilul este invariabil oropsit, cu prea multe biruri în cârcă şi tratat ca un supus pe moşie atunci când îşi plăteşte impozitul la Fisc.