A 9-a zi, Luxemburg

Părăsind Parisul, în drumul spre casă, am făcut o ultimă oprire pentru a vizita Marele Ducat de Luxemburg!
Luxemburg (capitala ducatului) are o istorie foarte interesantă și bogată, istorie de care se leagă până și numele legendar al lui Dracula (Vlad Dracul) din Valahia, istorie ce se întinde din vremurile Imperiului Roman, al celui Austro-Ungar și a ocupației din timpul Imperiului Spaniol, până în vremurile Burgundiene și a Revoluției Franceze. Vechiul Oraș Luxemburg face parte din lista Patrimoniului Mondial UNESCO (Vechiul Cartier și Fortificațiile Cetății). În anul 2007, Luxemburg și Marea Regiune, alături de orașul Sibiu din România, au fost Capitale Culturale Europene. Orașul Luxemburg găzduiește de asemenea diverse instituții europene: Curtea Europeană de Justiție, Curtea Europeană de Audit cât și Banca Europeană de Investiții.

În Luxemburg sunt recunoscute și vorbite 3 limbi: franceza, germana și luxemburgheza, care este considerată de unii lingviști un dialect al limbii germane. Cea din urmă este considerată și limba națională a Marelui Ducat.

Legături interesante:
1. Site-ul Monarhiei luxemburgheze
2. Luxembourg City Tourist Office: www.lcto.lu

Teoretic la Luxemburg excursia noastră s-a încheiat!

A 8-a zi, La vallée de la Loire

În a 8-a zi a călătoriei noastre am mers pe Valea Loarei.
Valea Loarei desemnează partea situată între localităţile Sully-sur-Loire şi Saint-Florent-le-Vieil. Valea Loarei constituie un loc excepţional datorită diversităţii biologice, dar şi pentru bogăţia istorică şi culturală. Am părăsit Parisul cu noaptea-n cap și ne-am îndreptat spre Château de Blois.
Castelul Blois este situat pe malul de nord-est al fluviului în oraşul Blois din Départementul Loir-et-Cherist. Între anii 1498 - 1589, el a fost rezidenţa nobililor din casa monarhiilor de Valois şi Orléans. În secolul X contele de Blois va fi arestat şi închis în unul din turnurile castelului. Ultimul conte de Blois a vândut la sfârşitul secolului XIV castelul casei de Valois care devin ulterior monarhi.
 

Următorul nostru popas a fost Château de Chenonceau!

Castelul Chenonceau este situat în apropierea satului Chenonceaux din departamentul Indre-et-Loire. Chenonceau este unul dintre cele mai celebre şi admirate castele de pe Valea Loarei.

DESPRE…
Castelul a fost construit pe locul unei mori fortificate de pe râul Cher, prima menţiune scrisă despre acesta datând din secolul XI. A fost supranumit castelul femeilor, faimă datorată personajelor istorice feminine care şi-au lăsat amprenta asupra lui. Cele şase femei care au stăpânit castelul sunt :

• În 1513, Thomas Bohier şi soţia sa Catherine Briçonnet îl renovează în stil italian renascentist.
• Henric al II-lea al Franţei, soţul Caterinei de Medici, îl face cadou celebrei sale amante Diane de Poitiers, în 1547.
• La moartea Caterinei şi a fiului său, văduva sa Louise de Lorraine-Vandémont (ultima regina din casa de Valois) înveşmântează Chenonceau în negru până la moartea sa.
• În secolul XVIII proprietara sa este Madame Dupin, strămoş al faimoasei George Sand (1804-1876), care reînvie fastuoasele zile de glorie de acum două secole prin deschiderea unor celebre saloane artistice la care vor participa personalităţi marcante ale vremii.
• Începând cu 1864, Madame Pelouze restaurează clădirea, iar în 1972 familia de Menier deschide un Muzeu de ceară.

Pentru a ajunge la intrarea în castel se parcurge o alee de platani. La intrare, doi sfincşi deschid drumul peste un pod basculant care traversează râul Cher şi conduce spre terasa înconjurată de şanţuri. În stânga castelului, se află parcul Dianei de Poitiers, străjuit de imobilul administraţiei. În dreapta, desfăşurată simetric, este grădina magnifică a Caterinei de Medicis.

  

În parcul din fața castelului, în partea dreaptă se află și Musée de Cires (Muzeul Figurilor de Ceară) pe care, din păcate nu l-am vizitat, trebuia să cumpărăm biletul la intrare separat… Am citit că aici sunt 15 scene ce evocă istoria castelului şi principalele sale personaje!
Alte două lucruri interesante, cel puțin pentru mine, sunt: unu, în fiecare încăpere importantă a castelului am văzut flori și aranjamente florale proaspete, doi, în acest castel într-una dintre dintre galerii se află o pictură care poartă semnătura pictorului român Viorel Mărginean! Menționez că în această galerie sunt expuse lucrări (recente) din diferite colțuri ale lumii!


     

Aici s-a încheiat excursia noastră pe valea Loarei!… dar ziua nu este încheiată! Revenind în Paris am dat o fugă în Cartierul Latin să facem mici cumpărături pentru cei dragi și să luăm cina, așa ca de ultima seară în Paris! 
 
Au revoir Paris! Non, Je ne regrette rien…

A 7-a zi, Paris: Notre Dame și Sacré-Cœur

Azi organizatorii ne-au scris în program Timp liber! Am constatat că este foarte dificil să alegi locurile pe care dorești să le vizitezi în Paris! După deliberări am ales Catedrala Notre-Dame și Bazilica Sacré-Coeur.
Cum am devenit experți în călătoria cu metroul parizian, distanța dintre cele două destinații nu a fost o problemă (Corina a fost cercetașul nostru de încredere!).

Catedrala Notre-Dame

    

DESPRE…
Catedrala Notre-Dame (română Catedrala Doamna Noastră), cu referire la Sfânta Fecioară. Prima cărămidă de fundaţie a fost pusă în anul 1163. În 118 2, episcopul Maurice de Sully a sfinţit altarul, dar construcţia catedralei a durat din 1163 până în 1 250. Construcţia clădirii cu cinci nave s-a terminat prin lucrările de pe faţada vestică, iar pe la mijlocul secolului al XIII-lea, prima capodoperă a stilului gotic timpuriu era gata. Cu toate că desenele iniţiale şi strana evocau încă stilul romanic, aici s-au aplicat pentru prima oară soluţii arhitecturale specifice stilului gotic.

Faţada dantelată şi cele două turnuri patrulatere de câte 69 m fiecare radiază echilibru. Intrarea în catedrală se face prin trei porţi bogat ornamentate, care evocă simbolurile goticului târziu. Impresia spaţială în interiorul bisericii este copleşitoare, zidurile ei se înalţă pe trei rânduri de coloane. De proporţii impozante, 130 m lungime, 45 m lăţime, 35 m înălţime, unde încap până la 10 000 de persoane. Nava principală este împodobită cu statui şi picturi.

Notre-Dame este considerată cea mai întunecată catedrală dintre marile catedrale gotice, dar, pe bună dreptate, lumina care se filtrează prin rozetele colorate conferă sentimente mistice în penumbra severă.

Bazilica Sacré-Coeur
După ce ne-am săturat de Doamna Noastră și urmând dictonul călătorului îi stă bine cu drumul, am pornit spre Piaţa St. Pierre, pe colina Montmartre pentru a vizita celebra Bazilică Sacré-Coeur. De cum scoți capul din metrou vezi impunătoarea construcție! A fost construită în 1876, sub îndrumarea arhitectului Paul Abadie, în stil romano-bizantin. Interiorul bazilicii este decorat cu mozaicuri, unul dintre ele reprezentându-l pe Isus răstignit. Vechile vitralii ale bazilicii au fost sparte în 1944, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, fiind ulterior înlocuite.

După vizitarea celor două capodopere arhitectonice, Catedrala Notre-Dame și Bazilica Sacré-Coeur, trebuia să facem ceva care să ne scoată la lumina zilelor noastre! Ce putea fi mai adecvat decât o plimbare pe Avenue des Champs-Élysées?! Aici, vitrinele vestitelor magazine ale vestitelor firme ne-au facut să uităm de cultură și spiritualitate… Cum ar putea, în lumea modernă, să concureze Bazilica Sacré-Coeur cu magazinul de prezentare Louis Vuitton? La baziilcă nu te lasă sa atingi exponatele însă la LV poți sa-ți pui geanta chiar și pe cap, nu-i așa?